Persoanele cu dizabilități din Cluj-Napoca pot depune cereri pentru persoanele cu dizabilități.
Îndrăgitul actor clujean, Bob Rădulescu a stârnit recent valuri de reacții printr-o postare virulentă pe rețelele sociale, în care a criticat dur ipocrizia politicienilor locali. Mesajul său a fost declanșat de frustrările acumulate în legătură cu promisiunile nerespectate privind dezvoltarea infrastructurii esențiale din Cluj-Napoca, în special referitor la Spitalul Regional de Urgență și Centura Metropolitană.
În postarea sa, Rădulescu a comparat ceremoniile de inaugurare a acestor proiecte cu un ritual de înmormântare. El a scris:
“Ați fost vreodată la o înmormântare?
După ce coboară sicriul în groapă, vine familia pe rând, ia lopata sau hârlețul și pune niște pământ peste sicriul îngropat.
Și mă gândeam unde am mai văzut treaba asta cu venit toți pe rând și aruncat o lopată de pământ?
Ah, da! La startul lucrărilor de la Spitalul Regional de Urgență Cluj de acum 4 ani!!!!
Sau de la aceleași lucrări, la același Spital inexistent de săptămâna trecută.
Sau astăzi, la Centura Metropolitană.
Nu vă e rușine, mă leprelor? Că oameni nu vă pot spune!
Iar ironia face că ne anunțați oficial pe toate panourile și fără urma de jenă, în campania electorală, care e singurul vostru plan. Să construiți în Cluj.
Târziu ne-am prins că voi construiți…dar construiți pentru voi.
Apartamente cu sutele, cu miile, iar justiția pwlii, moartă, paralizată, incapabilă sau mai rău, complice sau coproprietară stă și tace. Pe banii noștri, pe nervii noștri, pe speranța noastră. Exact ca voi.
Iar în groapa aia de la înmormântare, în sicriul ăla suntem noi, proștii de rând, cu planurile, visurile, aspirațiile, așteptările, valorile si principiile noastre.
Iar voi sunteți “famiglia” cu lopata în mână care vă asigurați că sicriul ăla nu va mai vedea niciodată lumina zilei.
Blestemați să fiți pentru restul zilelor voastre! Că atât mi-a rămas, să vă scuip, javrelor! Că de condamnați nici nu se pune problema să fiți, atâta timp cât dreptatea și justiția sunt în același sicriu…”