Persoanele cu dizabilități din Cluj-Napoca pot depune cereri pentru persoanele cu dizabilități.
Moartea unui om este, în orice societate care a păstrat un strop de civilizație și morală, un moment de reculegere, de decență și de compasiune. Pentru familia lui Gabriel Mureșan, fostul fotbalist și primarul comunei Apold, este o tragedie imensă. Pentru „suveraniștii” de carton din politica românească, însă, este doar combustibil pentru un algoritm de Facebook și încă o ocazie de a mai stoarce câteva reacții de la un public captiv.
Cazul postării deputatului Mihai Lasca este radiografia perfectă a ceea ce a devenit pseudo-suveranismul în România: o mașinărie cinică de manipulat prin frică, lipsită de cea mai elementară urmă de umanitate.
1. Zero umanitate, zero condoleanțe
În textul publicat de Lasca nu există nicio urmă de regret. Niciun „Dumnezeu să-l ierte”, nicio formulă de condoleanțe pentru familia îndurerată sau pentru comunitatea din Apold care l-a votat. Moartea unui bărbat de 44 de ani nu este tratată ca o pierdere umană, ci ca un simplu „crlig” de audiență. Omul Gabriel Mureșan dispare; rămâne doar un pretext pentru propagandă.
2. Fake news prin omisiune: Când „moartea fulgerătoare” ascunde adevărul
Mecanismul manipulării este rudimentar, dar eficient pentru cei care nu vor să gândească. Postarea urlă despre „seruri”, „criminali” și Uniunea Europeană, lăsând să se înțeleagă că decesul ar fi fost provocat de vaccinul anti-COVID. În realitate, o minimă verificare, un efort elementar de cercetare pe care un demnitar al statului român refuză să-l facă, arată că Gabriel Mureșan a murit înecat. Ce legătură are o tragedie prin asfixiere mecanică cu vaccinul sau cu Bruxelles-ul? Absolut niciuna. Dar adevărul nu a adus niciodată vizualizări pentru populiști.
3. Politizarea absurdului: UE e de vină și când plouă
Să legi o tragedie personală de miliardele pe care România le-ar plăti Uniunii Europene pentru vaccinuri este o acrobație logică demnă de cascadorii râsului, dacă n-ar fi profund ticăloasă. Acest tip de discurs nu caută soluții, nu vrea o Românie mai puternică sau mai independentă. Singurul lui scop este cultivarea unei stări de asediu permanente: „Suntem victime, străinii ne omoară, UE e de vină.”
4. Sindromul „Știu că minte, dar îmi place ce spune”
Cel mai îngrijorător aspect nu este neapărat Lasca personaje de acest calibru au existat și vor mai exista la periferia politicii. Problema reală stă în reacția publicului său. Chiar și în comentarii, unde mulți utilizatori îl corectează și punctează că fostul fotbalist a murit înecat, mulțimea rămâne loială narațiunii anti-UE și anti-vaccin.
Suntem în fața unui fenomen periculos: adevărul factual a încetat să mai conteze. Adepții acestui curent admit că postarea este o minciună, dar validează „ideea” din spatele ei. Este un cec în alb dat manipulării, o formă de fanatism în care ura față de Occident sau fricile medicale justifică orice profanare a memoriei unui defunct.
Suveranismul românesc nu are nicio legătură cu patriotismul real, cu independența economică sau cu dragostea de țară. Patriotismul înseamnă, înainte de toate, respect pentru români, inclusiv pentru cei care nu mai sunt.
Ceea ce vedem la personaje precum Mihai Lasca este doar un parazitism politic grețos, o ideologie a vulturilor plecați la vânătoare de voturi pe cadavrele unor oameni care nu se mai pot apăra. Din păcate, atâta timp cât publicul va prefera o minciună confortabilă în locul unui adevăr dureros, această „prosteală” naționalistă va continua să producă monștri morali în spațiul public.
