BOMBA MOMENTULUI: Se rupe tăcerea după 36 de ani! Arhivele care dau de gol securiștii și dezastrul tranziției vor fi declasificate

După decenii în care au stat ascunse în subsoluri igrasioase, peste 5.000 de dosare diplomatice din perioada critică 1989-1990 sunt, în sfârșit, declasificate.

Nu mai vorbim despre speculații, ci despre 100 de metri liniari de documente care conțin adevărul despre cum a fost „violată” și vândută România de către structurile care au refuzat să plece după Revoluție.

Ce conțin „sertarele groazei”?

Deputata Oana Țoiu a anunțat oficial că Ministerul Afacerilor Externe (MAE) scoate la lumină 5.376 de dosare (aproape 770 de mape) care au fost ținute „la secret” mult peste termenul legal. De ce? Probabil pentru că adevărul din ele arde.

Iată câteva dintre punctele fierbinți care vor fi acum la dispoziția cercetătorilor și a publicului:

• Mineriadele și „fața ascunsă” a puterii: Cum a comunicat România cu exteriorul în timp ce minerii băteau studenți în Piața Universității?
• Trădarea prin Tratatul cu URSS: Dosarul despre „Tratatul de colaborare și bună vecinătate cu URSS” – un act despre care mulți spun că ne-ar fi legat din nou de Moscova chiar când credeam că am scăpat.
• Frica de Regele Mihai: Documente care arată cum s-au activat vechile structuri de securitate pentru a bloca vizitele Regelui și pentru a-i păta imaginea.
• Reacția Moscovei la 22 Decembrie: Ce s-a discutat „pe firul scurt” cu sovieticii în timp ce pe străzile Bucureștiului se murea?

De ce au stat ascunse până acum?

Deși aceste documente nu mai aveau statut de „secret de stat” de peste un deceniu, ele au fost păstrate sub regim de „secret de serviciu”. Această barieră birocratică a servit drept scut pentru cei care au orchestrat tranziția sângeroasă din anii ’90.

În spatele ușilor închise, „securilii” reciclați în politicieni și diplomați au decis soarta unei țări, în timp ce populația trăia în haos și sărăcie. Lipsa de informații a fost mediul perfect pentru manipulare și pentru distrugerea sistematică a industriei și resurselor României.

„O democrație matură nu se teme de propria istorie. O publică spre consultare cetățenilor și o studiază.” – a punctat Oana Țoiu.

---

Declasificarea acestor arhive este un pas uriaș, dar este doar începutul. Timp de 36 de ani, memoria colectivă a fost otrăvită cu jumătăți de adevăr. Aceste dosare sunt proba materială a modului în care s-a făcut trecerea de la dictatură la o „democrație originală” controlată de aceiași oameni din umbră.

Românii au dreptul să vadă negru pe alb cum a fost negociat viitorul lor la începutul anilor ’90. Este momentul ca „aerul închis” al conspirațiilor să fie înlocuit de lumina crudă a documentelor oficiale.

Proiectul este acum în transparență decizională. Rămâne de văzut câți dintre „fantomele trecutului” vor încerca să mai blocheze, în ultimul ceas, accesul la aceste file de istorie însângerată.