Persoanele cu dizabilități din Cluj-Napoca pot depune cereri pentru persoanele cu dizabilități.
Ș𝙚𝙯ă𝙩𝙤𝙧𝙞𝙡𝙚 𝙙𝙞𝙣 𝙋𝙤𝙨𝙩𝙪𝙡 𝘾𝙧ă𝙘𝙞𝙪𝙣𝙪𝙡𝙪𝙞 ș𝙞 𝙥𝙧𝙚𝙜ă𝙩𝙞𝙧𝙞𝙡𝙚 𝙥𝙚𝙣𝙩𝙧𝙪 𝙘𝙤𝙡𝙞𝙣𝙙𝙖𝙩
În Postul Crăciunului, în satele din zona de interferență dintre județele Cluj și Bistrița-Năsăud, pe lângă faptul că, în special în mediul rural, țineau post toți membrii familiei, indiferent de vârstă, se organizau șezătorile. Acestea aveau loc pe mai multe ulițe din sat, la gazdele care aveau mai mult de lucru: tors, țesut, cusut etc. Erau două tipuri de șezători: cele la care toți participanții ajutau gazda să-și termine lucrul propus și cele la care fiecare participant lucra ce-și aducea de acasă.
La început, lucrau de zor femeile și fetele tinere, care aveau deja formate deprinderile legate de fiecare îndeletnicire din cadrul șezătorii, copiii având de realizat ceea ce era mai ușor: ,,făcutu’ țăjilor” (țevilor) cu sucala, folosite la țesut; ,,dăpânatu’” lânii și a bumbacului de pe vârtelniță (obiect din lemn, care, în partea superioară are două brațe așezate sub formă de cruce, în cele patru părți exterioare înfingându-se patru pene de lemn de aproximativ o palmă, cu două, respectiv trei opritori pentru a nu aluneca sculul).
Pe tot parcursul șezătorii se colinda, se repeta și Turca, Plugușorul (pentru Anul Nou), acest lucru reprezentând de fapt pregătirea pentru colindatul din Ajunul Crăciunului, care ținea până la Bobotează.
Un aspect important de menționat este faptul că participarea feciorilor și a bărbaților însurați era într-un număr mai mic decât la șezătorile care nu se țineau în timpul postului, la acestea participând și ceterași, repertoriul abordat fiind mult mai complex, cântecul și jocul fiind nelipsite, alături de strigături, ghicitori, povești populare, jocuri ale tinerilor etc.
În cadrul acestor întâlniri, gazda era cea care pregătea mâncăruri de post, pentru a-i servi pe toți cei prezenți: plăcinte de post, gogoși, ciureghe (învârtituri realizate din aluatul frământat pentru plăcintă), cornulețe cu silvoi, cocoși (floricele de porumb) făcuți cu ciurul sau în cratiță, pe sobă, la foc cu lemne, lipcii (clătite) de post cu silvoi, nucă, miere (zahăr). Diversitatea produselor tradiționale obținute din aluatul frământat fără lapte și ouă apărea în urma tipurilor de umplutură și a zahărului pudră folosit pentru aspectul, dar și gustul bunătăților de post fără umplutură.
FOTO: Făcutul țevilor cu sucala/Orman, jud. Cluj/Arhiva CJCPCT Cluj
