Cum blochează mafia politică democrația. Doar în România se cer 200.000 de semnături pentru o candidatură. Franța 500, Germania 4000.

În România, cerința de a strânge 200.000 de semnături pentru un partid politic sau 100.000 pentru un candidat independent care dorește să participe în alegerile pentru Parlamentul European este o povară semnificativă și reprezintă una dintre cele mai stricte măsuri din Uniunea Europeană. Această prevedere legislativă ridică întrebări cu privire la interesele politice și influențele din spatele acestei reguli, având în vedere că majoritatea țărilor din UE nu solicită astfel de semnături sau impun cerințe mult mai rezonabile.

Interesele politice și blocajele democratice

Prin această legislație, partidele mari din România, care dispun de resurse semnificative și de o infrastructură bine pusă la punct, își asigură o poziție dominantă pe scena politică. Pentru ele, strângerea unui număr atât de mare de semnături nu reprezintă un obstacol insurmontabil. Datorită filialelor locale și a accesului facil la baze de date cu alegători, aceste partide pot să mobilizeze rapid sprijinul necesar. În schimb, partidele mici și noile inițiative politice sunt dezavantajate, fiind nevoite să facă față unui efort logistic și financiar enorm, aproape imposibil de realizat fără sprijin semnificativ.

În această dinamică, regulile devin un instrument prin care partidele mari își protejează poziția și blochează accesul nou-veniților pe scena politică. Acest mecanism este unul care poate fi considerat nedemocratic, întrucât suprimă pluralismul politic și reduce șansele apariției unor alternative politice credibile. Astfel, partidele mari se asigură că rămân dominante, în timp ce electoratul nu are acces la o gamă largă de opțiuni politice, ceea ce poate genera o stagnare a ideilor și reformelor politice.

Comparativ cu Uniunea Europeană

În alte țări europene, cerințele pentru participarea la alegerile europene sunt mult mai permisive. De exemplu, în Germania sunt necesare doar 4.000 de semnături pentru un partid, iar în Austria 2.600 de semnături sau chiar mai puține dacă sunt obținute din partea parlamentarilor. În alte state, cum ar fi Franța, Grecia sau Finlanda, nu se impun deloc semnături, ceea ce deschide calea pentru un spectru mai larg de opțiuni politice. Aceasta reflectă o înțelegere mai inclusivă a democrației, în care barierele pentru participare electorală sunt minime, oferind oportunități tuturor cetățenilor de a sprijini partidele sau candidații în care cred.

Este, de departe, cea mai restrictivă legislație electorală, unică în Uniunea Europeană în privința numărului de semnături impus unui partid politic sau candidat independent pentru a putea participa la alegeri. În celelalte țări UE, cerințele pentru înscrierea în alegerile pentru Parlamentul European sunt:

• Austria: 2.600 de semnături sau 3 semnături de la europarlamentari sau o semnătură de la un parlamentar. Taxă de 3.600 euro;
• Belgia: 5.000 de semnături sau 200 de semnături în colegiile vorbitoare de germană sau semnături de la 5 deputați aparținând unui grup lingvistic relevant;
• Bulgaria: 7.000 de semnături și taxă de 10.000 leva (~5.200 euro);
• Cipru: nu se cer liste de semnături;
• Croația: 5.000 de semnături;
• Danemarca: nu se cer liste de semnături pentru partidele parlamentare; partidele ne-parlamentare trebuie să prezinte un număr de semnături reprezentând 1/175 din numărul de voturi exprimate în alegerile anterioare. (aprox. 20.000 de semnături);
• Estonia: nu se cer liste de semnături; taxă în contravaloare a 5 salarii minime;
• Finlanda: nu se cer liste de semnături; partidele și asociațiile trebuie să aibă minim 2.000 de membri;
• Franța: nu se cer liste de semnături; listele trebuie să aibă paritate femei-bărbați;
• Germania: 4.000 de semnături;
• Grecia: nu se cer liste de semnături;
• Irlanda: nu se cer liste de semnături (doar pentru independenți – 60 de semnături sau sau o taxă de 1.800 de euro);
• Italia: nu se cer liste de semnături pentru partidele care au reprezentanți în parlamentul național sau în cel european; pentru celelalte – minim 30.000 de semnături;
• Letonia: nu se cer liste de semnături; taxă de 1.450 euro. Partidele politice trebuie să aibă cel puțin 500 de membri;
• Lituania: 10.000 de semnături (se poate semna online);
• Luxemburg: 250 de semnături sau o semnătură de deputat sau europarlamentar;
• Malta: nu se cer liste de semnături;
• Marea Britanie: 30 de semnături și taxă de 6.750 euro;
• Olanda: 30 de semnături și taxă de 450 euro;
• Polonia: 10.000 de semnături;
• Portugalia: nu se cer liste de semnături;
• Republica Cehă: nu se cer liste de semnături; taxă de 585 euro;
• România: 200.000 de semnături (100.000 de semnături pentru independenți);
• Slovacia: nu se cer liste de semnături; taxă de 1.510 euro;
• Slovenia: nu se cer liste de semnături;
• Spania: 15.000 de semnături sau 50 de semnături de la parlamentari, europarlamentari, consilieri regionali;
• Suedia: nu se cer liste de semnături;
• Ungaria: 20.000 de semnături (un alegător poate semna pentru un singur partid).

Influențele mafiei politice

Această situație deschide și o fereastră de analiză asupra influențelor mafiei politice în România. Controlul accesului la procesul electoral prin reglementări restrictive poate fi interpretat ca o metodă prin care anumite grupuri de interese mențin controlul asupra scenei politice. Partidele politice mari și cei care beneficiază din structurile puterii sunt direct interesați să blocheze apariția competitorilor, consolidând astfel o “mafie politică” care operează din umbră și manipulează regulile jocului în avantajul lor.

Această rețea de interese devine o barieră pentru democratizare, iar schimbările reale în sistem sunt întârziate sau chiar suprimate. În loc să stimuleze o competiție electorală sănătoasă, care să aducă în prim-plan idei și soluții noi, legislația actuală asigură perpetuarea status quo-ului. Această realitate arată o legătură strânsă între interesele politice și bariera legislativă, iar într-o democrație funcțională, astfel de reglementări ar trebui să fie revizuite în favoarea unei deschideri mai mari pentru partide noi și candidați independenți.

Sursa informatii: Demos