Cum s-a schimbat Romania la 33 de ani de la Revolutie! Ce spune rectorul UBB, Daniel David!

Daniel David, rectorul UBB și autorul volumului „Psihologia poporului român”, a analizat pentru „Adevărul” cum s-a schimbat România la 33 de ani de la Revoluție și infirmă termenul de 20 de ani propus de Silviu Brucan pentru ca românii să învețe democrația

Adevărul: Au trecut 33 de ani de la Revoluția din 1989 – moment în care paradigma „omului nou”, pe care comuniștii au încercat să-l construiască timp de 45 de ani, a dispărut. Cum percepeți dumneavoastră că s-a schimbat poporul român din punct de vedere al profilului psihosociocultural în acest timp? Ce mai păstrăm din fondul acela psihologic, ce am schimbat?

Daniel David: Paradigma comunistă a „omului nou” a dispărut din angajamentele formale, dar a rămas încă sub formă de valori, norme și axiome psihosociale în mintea unor oameni. Schimbările psihoculturale au loc, dar adesea acestea se întâmplă în cadrul unor schimbări psihoculturale mai largi, de obicei mondiale, astfel că diferențele dintre diverse țări/culturi se schimbă mai greu, în ciuda modificării scorurilor absolute ale unor țări/culturi.

După Revoluție, România a început o nouă etapă a existenței, etapă în care s-a integrat în UE și în NATO. Ce schimbări au generat aceste evoluții la nivelul principiilor și valorilor? Cum s-au raportat românii la aceste schimbări? 

Spațiul vestic este construit paradigmatic pe două valori cardinale, și anume individul autonom (care pune accent pe individ și pe cooperarea cu alți indivizi) și descentralizarea puterii sociale. Aceste două valori cardinale colorează și determină instituțiile sociale. Prin integrarea în NATO și UE, România a trebuit să asimileze diverse instituții. Această asimilare a venit însă în tensiune cu fondul nostru valoric, și anume individul colectivist (nu autonom), care pune accent pe grup în logica unei familii extinse, nu pe individ, și concentrarea puterii sociale (nu descentralizarea puterii).

Din această tensiune însă a rezultat o flexibilizare a valorilor psihosociale, autonomia individului și descentralizarea puterii sociale începând să pătrundă în fondul psihocultural românesc, mai ales prin generațiile mai tinere. În acest moment, schimbarea paradigmei vechi este inevitabilă, iar miza nouă este procesul de emancipare (ex. a avea vocea ascultată, a participa la decizii etc.) care, venind însă pe un fond cu instituții deocamdată mai slabe (inclusiv în educație), ne polarizează societatea, în condițiile în care emanciparea are loc și în cazul experților și a pseudoexperților, în cazul bunului simț dar și a tupeului etc.

Citeste articolul integral AICI