Detalii interesante din universul arhitecturii tradiționale clujene, în cadrul proiectului de cercetare, fotografiere și promovare.

ℹNoi detalii interesante din universul arhitecturii tradiționale clujene, în cadrul proiectului de cercetare, fotografiere și promovare „𝑩𝒊𝒔𝒆𝒓𝒊𝒄𝒊 𝒅𝒆 𝒍𝒆𝒎𝒏 𝒅𝒊𝒏 𝒑𝒂𝒕𝒓𝒊𝒎𝒐𝒏𝒊𝒖𝒍 𝒋𝒖𝒅𝒆𝒕̦𝒖𝒍𝒖𝒊 𝑪𝒍𝒖𝒋”, derulat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, instituție de cultură aflată în subordinea Consiliului Județean Cluj

📌Încrustarea de 𝐌𝐎𝐓𝐈𝐕𝐄-𝐒𝐈𝐌𝐁𝐎𝐋 în lemnul vechilor biserici este încă o mărturie a înclinației țăranului român din trecut pentru frumos, dar, mai ales, pentru exprimarea prin simboluri, prin intermediul cărora se transmitea concepția comunității despre viață, spațiu, despre legătura cu divinitatea.

🟠Plasarea acestor motive încărcate de semnificații se făcea în locuri anume alese, care devin 𝐏𝐑𝐀𝐆𝐔𝐑𝐈 𝐃𝐄 𝐓𝐑𝐄𝐂𝐄𝐑𝐄 dintr-un perimetru în altul al spațiului sacru, locuri de concentrare a energiei magice, de protecție a lăcașului și a celor care-i trec pragul. Parcurgându-le, credinciosul ajungea mai pur în fața altarului, în fața lui Dumnezeu.

🟡Primul astfel de prag este reprezentat de porțile de acces în curtea sau cimitirul care adăpostesc bisericile de lemn vechi. Operă adesea anonimă a meșterilor populari, acestea erau împodobite cu motive decorative omniprezente în ornamentica populară românească: rozete, cruci, torsadă (funia răsucită), vrejuri vegetale sau lobi, realizate prin cioplire sau incizie, așezate în compoziții simetrice.
Cele mai vechi exemple clujene, datând din secolul al XVIII lea, păstrate la: Vechea, Surduc, Pădureni, Dâncu, Someșu Rece sau Ticu sunt cu atât mai valoroase, cu cât au rezistat timpului.

🟢La 1755, Biserica de lemn monument istoric din 𝐒𝐔𝐑𝐃𝐔𝐂 primește o poartă de acces în incintă, decorată cu funie, lobi, rozete și cruci în x, alături de mențiunea în chirilică a anului și a numelui meșterului Ioan Murariu Moldovanu: „𝑆𝑎̆ 𝑠𝑎̆ 𝑠̦𝑡𝑖𝑒 𝑐𝑎̆ 𝑠-𝑎𝑢 𝑓𝑎̆𝑐𝑢𝑡𝑢 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑢𝑠̦𝑒𝑎 𝐼𝑜𝑎𝑛 𝑀𝑢𝑟𝑎𝑟𝑖𝑢 𝑀𝑜𝑙𝑑𝑜𝑣𝑎𝑛𝑢 … 1755”. Informația poate fi un indiciu în datarea monumentului actual, unele surse menționând anul 1758. Fiind zidită de zeci de ani, nu știm dacă biserica de lemn avea decor sculptat, dar preocuparea pentru împodobirea porții ne face să credem că da.

🔵La 𝐏𝐀𝐃𝐔𝐑𝐄𝐍𝐈, intrarea în vechiul cimitir din jurul bisericii de lemn se face pe sub poarta din stejar decorată cu numeroase motive simbol și inscripția în chirilică care ne spune că meșterul Toader Nap primește în 1783 comanda realizării acesteia: „𝑉𝑎𝑙𝑒𝑎𝑡 1783 𝑙𝑢𝑛𝑎 𝑙𝑢𝑖 𝑚𝑎𝑟𝑡𝑖𝑒. 𝑁𝑎𝑝 𝑇𝑜𝑎𝑑𝑒𝑟. 𝐴𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎 𝑢𝑠𝑒 𝑜𝑢 𝑓𝑎̆𝑐𝑢𝑡 𝑁𝑎𝑝 𝑆𝑖𝑚𝑖𝑜𝑛 𝑠̦𝑖 𝑃𝑜𝑝𝑎 𝐼𝑜𝑛. 𝑆̦𝑖 𝑟𝑜𝑚𝑖̂𝑛𝑢 𝑈𝑟𝑠𝑢”. Pe ușorii porții apare motivul geometrizat al șarpelui, una din cele mai frecvente reprezentări zoomorfe, având o puternică încărcătură mitico-magică, de protecție.

🟣La 𝐕𝐄𝐂𝐇𝐄𝐀, pășim printr-o poartă bogat decorată pentru a ajunge la vechiul lăcaș de lemn, monument istoric, datând din 1726. Deși mai nouă, poarta de acces reia decorul amplului ancadrament al intrării bisericii, semn al admirației meșterului pentru talentul predecesorilor săi. Compoziția pornește pe fiecare ușor dintr-o rozetă circumscrisă unui cerc în torsadă, funia răsucită (torsada) încadrează un șir de cruci formate din mici rozete. Meșterul a încrustat și un citat din Biblie: „𝑇𝑟𝑢𝑝𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑠̦𝑖 𝑠𝑢𝑓𝑙𝑒𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑠𝑎̆𝑢, 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑙𝑒𝑔𝑒𝑎 𝑝𝑎̆𝑟𝑖𝑛𝑡𝑒𝑎𝑠𝑐𝑎̆…7,37” care încadrează crucea înscrisă într-o torsadă din axul central al frontonului.

📣În elaboratul decor încrustat pe poarta de acces în curtea bisericii de lemn din 𝐃𝐀𝐍𝐂𝐔, baza este formată din două rozete morișcă mari, surmontate de o torsadă și un vrej ce acoperă toată suprafața portalului, care pentru protejare a primit un acoperiș în patru ape. Nu cunoaștem numele meșterului, dar rămâne peste veacuri dovada talentului său.

🔔Decorul sculptat, care contribuie la sporirea valorii monumentului istoric din 𝐓𝐈𝐂𝐔, ne întâmpină încă de când pășim pe sub vechea poartă de acces în cimitir, datată la mijlocul secolului al XVIII-lea, împodobită cu motive sculptate precum torsada, vrejul vegetal și o rozetă în axul central. Deoarece Dâncu și Ticu sunt sate vecine, nu ne surprinde asemănarea stilistică în decorul porților lor.