Emil Boc și Alin Tișe în tabere diferite. Unul îl suține pe Bolojan, altul ba. Cum se poziționează liderii politici de la Cluj.

Clujul a încetat de mult să mai fie doar un fief electoral sigur, transformându-se în aceste zile într-un laborator al dizolvării politice care amenință să radieze în întreaga țară. În timp ce holurile puterii de la București sunt zdruncinate de retragerea sprijinului PSD pentru premierul Ilie Bolojan, la Cluj, linia frontului trece chiar prin curtea Partidului Național Liberal. Schisma dintre primarul Emil Boc și președintele Consiliului Județean, Alin Tișe, nu este doar o divergență de opinii între doi lideri locali, ci reprezintă coliziunea frontală a două viziuni ireconciliabile despre supraviețuirea politică în pragul unui dezastru iminent.

Emil Boc, aparent un susținător asumat al „liniei Bolojan”, a ales să joace cartea responsabilității de stat, avertizând că România se află în fața unei greșeli istorice. Discursul său, marcat de o gravitate neobișnuită, proiectează imaginea unui administrator care vede cum angrenajele statului se blochează sub presiunea jocurilor politicianiste. Pentru primarul clujean, spargerea coaliției pro-europene nu este o simplă manevră tactică a social-democraților, ci un act de sabotaj la adresa viitorului economic al țării. Boc descrie o realitate administrativă alarmantă, în care România funcționează cu frâna de mână trasă, iar costurile acestei ineficiențe sunt transferate direct în buzunarele cetățenilor prin inflație și dobânzi record. Poziționarea sa este una de sacrificiu: păstrarea guvernării cu orice preț, sub amenințarea haosului și a unei derive anti-europene care pândește la orizont.

În oglindă, Alin Tișe oferă o perspectivă brutal de sinceră, transformându-se în vocea revoltei interne care mocnește în teritoriu. Atacul său necruțător la adresa „greilor” din propria formațiune politică demască o ruptură profundă între nucleul de decizie de la București și baza partidului. Tișe refuză să mai fie un figurant în ceea ce el numește „teatrul absurdului”, denunțând o conducere centrală ruptă de realitate, care s-a trezit să asculte vocea aleșilor locali abia când „ciolanul” a intrat în fază critică. Limbajul său, cu puternice accente de pamflet, lovește direct în legitimitatea liderilor care, deși n-au câștigat nicio bătălie electorală reală, au pretenția de a trasa destinele țării de la masa unor negocieri sterile. Pentru Tișe, problema nu este doar PSD, ci însăși incapacitatea PNL de a se reforma din interior înainte de a pretinde că reformează România.

Această dedublare a PNL la Cluj reflectă agonia unei întregi clase politice prinse între ciocan și nicovală. Pe de o parte, aripa Boc caută cu disperare să salveze aparența de stabilitate și parcursul european, chiar și într-un parteneriat devenit toxic. Pe de altă parte, curentul reprezentat de Tișe consideră că orice prelungire a actualei stări de fapt este o agonie inutilă și că singura soluție onestă este o resetare totală, începând cu propria conducere.