Imagine dezolantă din avion cu gaura de 2 hectare defrișată complet în Pădurea Hoia din Cluj.

O imagine surprinsă din zbor, deasupra zonei metropolitane a Clujului, a readus în atenția publică o problemă ecologică spinoasă: o suprafață masivă, complet lipsită de copaci, care se profilează ca o pată maronie în mijlocul densității verzi a Pădurii Hoia.

Imaginile nu fac decât să confirme vizual semnalele de alarmă trase de societatea civilă. „Gaura în Hoia e atât de mare că se vede din avion”, au transmis reprezentanții inițiativei „Inelul Verde Metropolitan”, redeschizând o dezbatere aprinsă despre managementul forestier, presiunea urbanistică și promisiunile neonorate ale autorităților locale.

În centrul acestei controverse se află o suprafață de aproximativ două hectare care a fost complet tăiată. În timp ce un control al Gărzii Forestiere a constatat nereguli și a înaintat cazul procurorilor sub suspiciunea de defrișări ilegale, Direcția Silvică Cluj oferă o explicație pur tehnică. Instituția susține că acolo s-au realizat „tăieri de substituire”, o procedură silvică prin care arborii considerați mai puțin valoroși din punct de vedere economic sunt extrași pentru a fi înlocuiți cu specii autohtone superioare, precum stejarul și gorunul.

Dincolo de legalitatea tehnică a intervenției, disputa majoră vizează destinația și viziunea asupra acestei păduri periurbane. Într-o declarație acordată postului Digi24, directorul Direcției Silvice Cluj, Viorel Mihiș, a rezumat poziția instituției printr-o logică strict economică:

„Nefiind arie naturală protejată, primează funcția de producție, funcția socială este pe locul doi”.

Această abordare a stârnit critici dure din partea activiștilor de mediu și a specialiștilor în biodiversitate. Radu Mititean, președintele Clubului de Cicloturism Napoca, a contestat vehement această mentalitate: „Trebuie să depășim abordarea aceasta de tip agronomic în care pădurea este văzută ca un câmp cultivat cu arbori. Arborii bătrâni, cu scorburi sau lemn mort sunt printre cei mai valoroși pentru biodiversitate”.

Valoarea ultimelor hectare în contextul schimbărilor climatice

Ecologul și cercetătorul clujean Tibor Hartel atrage atenția asupra degradării ireversibile a serviciilor ecosistemice atunci când pădurile din proximitatea orașelor sunt tratate exclusiv ca sursă de cherestea. În opinia sa, într-un context marcat de expansiunea imobiliară și schimbări climatice accentuate, ultimele fragmente de natură capătă o valoare disproporționat de mare.

„Primul hectar de pădure tăiat poate aduce lemn, locuri de muncă sau terenuri de care societatea are nevoie. Ultimele hectare sunt însă diferite. Ele răcoresc orașele, stochează apa în perioadele de inundații, oferă adăpost faunei sălbatice, captează carbon și oferă oamenilor un loc unde să respire”, explică Hartel, făcând un apel direct la responsabilitate pentru protejarea pădurilor Făget și Hoia.

În aceeași notă, arhitectul Klaus Birthler subliniază că aceste conflicte apar deoarece beneficiile ecologice aduse de natură nu sunt evaluate monetar, așa cum se întâmplă în alte state europene. În replică, Hartel arată că problema nu constă în lipsa instrumentelor, ci în absența voinței politice, adăugând că dezastrele rezultate din inacțiunea autorităților ajung adesea să fie explicate public prin țapi ispășitori absurzi, cum ar fi „sabotajul din partea castorului sau al ONG-urilor”.

Între presiunea imobiliară și contraofensiva de PR a autorităților

Îngrijorarea locuitorilor este amplificată de dezvoltarea imobiliară galopantă și de creșterea traficului în axa Hoia – Donath – Baciu, fenomene care pun o presiune uriașă pe puținele zone verzi rămase. Organizațiile de mediu solicită de ani de zile un statut clar de protecție care să limiteze drastic tăierile și să recunoască rolul recreativ și climatic al acestor păduri.

Ca răspuns la valul de indignare generat de defrișările din martie, autoritățile locale au mizat pe acțiuni de imagine. Pe 26 martie 2026, în cadrul campaniei „Luna plantării arborilor”, viceprimarul Dan Tarcea a promovat o acțiune amplă de reîmpădurire în zona Hoia, realizată în parteneriat cu Direcția Silvică Cluj și USAMV. Potrivit datelor oficiale, s-au plantat peste 20.000 de puieți pe o suprafață de 4,8 hectare, demers prezentat ca parte dintr-o strategie extinsă de mărire a spațiilor verzi din Cluj și zona metropolitană.

Deși acțiunile de plantare sunt privite pozitiv, activiștii le consideră doar o „perdea de fum” dacă nu sunt însoțite de măsuri administrative concrete. Întrebările adresate administrațiilor din Cluj-Napoca, Florești și Baciu rămân fără un răspuns ferm: Sunt aceste primării capabile să își respecte promisiunea de a propune oficial Pădurea Hoia ca arie naturală protejată?

Până când Direcția Silvică Cluj nu va revizui amenajamentul silvic pentru a integra pădurile periurbane într-o centură verde metropolitană axată pe conservare și recreere, statutul juridic al pădurii va rămâne neschimbat. Iar atâta timp cât „funcția de producție” va prima în fața sănătății publice, imaginile surprinse din avion vor continua să documenteze degradarea controlată a unuia dintre cele mai importante simboluri naturale ale Clujului.