Mesajul fostului Director al Operei din Cluj-Napoca după înlocuirea din funcție.

Mesajul publicat de Florin Estefan reflectă un moment de cotitură pentru Opera Națională Română din Cluj-Napoca, fiind marcat de un puternic sentiment de nedreptate administrative, dar și de o profundă recunoștință față de echipa sa și de comunitatea clujeană.

Iată principalele puncte și concluzii care reies din textul său, în contextul valului extraordinar de susținere din partea publicului:

Florin Estefan explică faptul că mandatul său de manager s-a încheiat în urma unei evaluări de la Ministerul Culturii, unde a primit nota 6,95. Această notă s-a situat la doar 0,05 puncte sub pragul legal de 7,00, care i-ar fi permis continuarea automată a managementului. El consideră acest rezultat ca fiind „profund nedrept” și în totală contradicție cu performanțele reale ale instituției din ultimii ani.

Fostul director a atacat decizia, semnalând vicii de procedură și lipsa de imparțialitate a unui membru din comisia de evaluare. Deși contestația sa inițială a fost respinsă de Ministerul Culturii, Estefan a anunțat că va căuta dreptatea în justiție, din respect pentru munca echipei și pentru principiul transparenței.

Dragi prieteni,

În fiecare an din ultimii 10, cât am avut onoarea să conduc Opera Națională Română din Cluj-Napoca, după evaluările anuale realizate de Ministerul Culturii, obișnuiam să le scriu colegilor mei:
„Dragilor, nota noastră pentru anul trecut este…”
Niciodată 10, dar niciodată sub 9.

În acest an nu am mai putut face acest lucru.

Nu pentru că o notă ar putea defini munca unei instituții sau valoarea unei echipe, ci pentru că rezultatul primit – 6,95, cu doar 0,05 sub pragul prevăzut de lege pentru continuarea mandatului – este, în opinia mea, profund nedrept și în totală contradicție cu realitatea activității desfășurate, cu rezultatele instituției și cu evoluția extraordinară a Operei clujene din ultimii ani.

În această perioadă, Opera Națională Română Cluj-Napoca a crescut constant: artistic, instituțional și ca vizibilitate publică. Am construit proiecte importante, am adus pe scenă artiști extraordinari, am dezvoltat parteneriate internaționale și am încercat, împreună cu întreaga echipă, să transformăm Opera întro instituție modernă, vie și relevantă pentru comunitate.

Am contestat viciile de procedură și imparțialitatea unui membru al comisiei, aspecte ce au dus la rezultatele unei evaluări care nu reflecta realizările instituției. Din păcate, contestația a fost respinsă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Culturii.

În aceste condiții, am decis să fac pașii procedurali în justiție, din respect pentru adevăr, pentru munca unei întregi echipe și pentru principiul unei evaluări corecte și transparente.

Dincolo de funcții și de contexte administrative, rămâne însă ceea ce am construit alături de colegii mei: spectacolele, emoția, publicul, oamenii și încrederea într-un proiect cultural care a însemnat enorm pentru mine.

Am servit această instituție cu suflet și cu respect – în egală măsură pentru colegii mei, indiferent de funcție, pentru parteneri, pentru public și, mai ales, pentru profesia pe care o slujim cu toții.

Am încercat să fiu aproape de oricine mi-a trecut pragul și să ofer sprijin acolo unde am putut, inclusiv unor oameni ale căror parcursuri profesionale și personale s-au schimbat radical în bine. Am făcut acest lucru fără să aștept recunoștință și asumându-mi, de fiecare dată, faptul că ea poate să nu vină niciodată.

În același timp, am traversat o perioadă extrem de dificilă, marcată de atacuri constante și de o campanie de denigrare desfășurată timp de un an și jumătate, cu scopul evident de a afecta imaginea mea profesională și instituțională, condusă de un jurnalist din București.

Cu toate acestea, am continuat să lupt pentru interesele Operei: pentru formarea și păstrarea unor echipe profesioniste, pentru atragerea de colaboratori în compartimentele care aveau nevoie de sprijin, pentru investiții, pentru dotări, pentru renovare, pentru obținerea terenului de pe Valea Gârbăului – trei hectare intabulate pe numele Operei – pentru renovarea clădirii Atelierelor și pentru numeroase proceduri și proiecte începute cu gândul ca prin trecerea mea prin această instituție să rămână ceva concret și durabil peste timp.

Le mulțumesc colegilor mei – angajați și colaboratori – din toate compartimentele artistice: soliști, orchestră, cor, balet, precum și colegilor din zonele tehnice: ateliere de producție, scenă, costume, recuzită, perucherie, administrativ, PSI, PR & Marketing, directorilor din imediata mea subordine și tuturor celor care fac posibilă viața unei instituții atât de complexe.

Fără talentul, munca, devotamentul și, uneori, sacrificiul lor, nimic din ceea ce s-a realizat în acești ani nu ar fi fost posibil.

Mulțumesc publicului nostru, partenerilor, sponsorilor, colaboratorilor și tuturor celor care mi-au trimis, în aceste zile, mesaje de susținere, încurajare și solidaritate. Înseamnă foarte mult pentru mine.

Cred, mai mult ca oricând, că instituțiile culturale trebuie apărate prin profesionalism, echilibru și respect pentru oamenii care construiesc, zi de zi, valoare reală.

Iar dincolo de orice moment dificil, merg înainte. Cu demnitate, cu încredere și cu aceeași convingere că arta, cultura și oamenii care le slujesc merită respect și susținere.

Așa că, până la pronunțarea Instanței, pentru a ajuta la menținerea traiectoriei si stabilității instituției, am acceptat să rămân în continuare parte din echipă, asumându-mi rolul de Director artistic.

Am fost cândva cel mai tânăr manager din istoria Operei Române clujene și managerul cu cel mai longeviv mandat, aniversând în acest an 11 ani în fruntea instituției.

Dacă întreaga mea muncă și implicare au avut un rost, viitorul o va demonstra.

Cu recunoștință,
Florin Estefan