Persoanele cu dizabilități din Cluj-Napoca pot depune cereri pentru persoanele cu dizabilități.
Respect pentru organizatori. Uneori, ploaia dezvăluie adevărata față a unui concert
Seara de joi de la Electric Castle, așteptată de zeci de mii de fani ca un moment de referință în istoria festivalului, a fost umbrită de o realitate simplă: nici cei mai mari artiști din lume nu sunt imuni la toane. Justin Timberlake, capul de afiș al serii, a urcat pe scenă cu întârziere și a părut departe de entuziasmul și carisma cu care și-a obișnuit publicul european în ultimele săptămâni.
Ioana Chereji, unul dintre oamenii-cheie din echipa UNTOLD, a fost prezentă în public și a descris, cu sinceritate și echilibru, întreaga experiență. Nu ca un profesionist din industrie, ci ca fan. „Am plecat dezamăgită și totodată cu o mare părere de rău și pentru colegii de la EC, pe care îi felicit că au reușit să aducă un artist mare, dar care, din punctul meu de vedere, nu a livrat în baza renumelui”, a scris ea. În cuvintele ei se citește nu doar frustrarea firească a unui spectator care aștepta mai mult, ci și compasiunea pentru organizatori, cei care pun totul la bătaie pentru ca un vis să prindă viață.
Edy Chereji, Director de Comunicare UNTOLD, a completat acest mesaj cu o doză sănătoasă de empatie și realism. A amintit câtă muncă este în spatele unui astfel de eveniment, câte riscuri implică un line-up de asemenea anvergură și cât de puțin poate controla un organizator comportamentul unui superstar. „Nu e vina organizatorului atunci când un artist are o zi în care uită că publicul ar vrea să vadă un profesionist ce aduce maximum bucurie pe scenă, indiferent de vreme și vremuri.”
În contrast cu dezamăgirea lăsată de Timberlake, publicul a găsit în INNA o surpriză autentică: artistă care a urcat pe scenă pe o ploaie torențială și a transmis o energie molipsitoare. „Din toate filmările și pozele reiese o energie extraordinară și o bucurie extremă pentru ceea ce face”, a scris Ioana. Cei care au stat în noroi și ploaie au simțit o conexiune reală, care nu are nevoie de hituri internaționale pentru a funcționa. Are nevoie doar de sinceritate și de prezență.
Această seară nu a fost despre eșecul unui cap de afiș, ci despre reușita unui festival care a dovedit încă o dată că munca, pasiunea și asumarea riscurilor merită toate aplauzele. A fost o lecție despre așteptări și realitate, despre cum publicul poate ierta orice mai puțin lipsa de implicare.
Și mai ales, a fost o seară în care Electric Castle a continuat să fie Electric. Chiar și în ploaie.
