Persoanele cu dizabilități din Cluj-Napoca pot depune cereri pentru persoanele cu dizabilități.
Clujul se mândrește cu titlul de „oraș al sportului”, cu o infrastructură europeană și cu o pasiune declarată pentru culorile alb-negru care frizează fanatismul în postările de pe social media. Totuși, realitatea de pe tabelă și cea din tribune oferă un contrast brutal, aproape inexplicabil pentru o echipă aflată în fața celui mai important moment din istoria de peste un secol.
Unde sunt cei 30.000?
Sâmbăta trecută, ‘U’ Cluj a jucat un meci capital împotriva celor de la FC Argeș. Într-un moment în care lupta pentru titlu se dă „la baionetă” cu Universitatea Craiova, iar fiecare punct cântărit în aur poate aduce prima coroană de campioană pe malul Someșului, asistența a fost una de-a dreptul dezamăgitoare: 7.653 de spectatori.
Este o cifră care ar trebui să dea de gândit oricărui posesor de număr auto „UCJ” sau oricărui „simbol al unor inimi românești” care sâmbătă a preferat confortul fotoliului în detrimentul scaunului de pe stadion.
Întrebarea este simplă: Ce fel de suporter ești dacă, în pragul istoriei, alegi să fii absent?
Susținerea nu se face din fața televizorului
A fi suporter înseamnă mai mult decât a purta un fular la ocazii festive sau a posta poze cu stadionul luminat noaptea.
- Prezența fizică: Un stadion plin pune presiune pe adversar și „împinge” echipa de la spate în momentele de blocaj (cum a fost cazul în meciurile strânse de anul acesta).
- Susținerea financiară: Biletul plătit este infuzia directă de capital în clubul pe care pretinzi că îl iubești.
- Identitatea: Dacă ‘U’ este „spiritul Clujului”, atunci spiritul pare să fi rămas blocat în trafic sau la mall sâmbăta aceasta.
Cu trei etape înainte de final și cu o „finală” a campionatului care se prefigurează chiar împotriva Craiovei, această apatie este o formă de abandon. Cum poți cere echipei să dea 100% pe teren, când tu, din tribună, oferi doar 25% din capacitatea stadionului?
