Sărbătoarea Floriilor în perspectiva ortodoxă: Tradiții, Învățături, și Semnificații Spirituale.

Floriile în tradiția ortodoxă

Pentru Biserica Ortodoxă, Sărbătoarea Floriilor este un moment deosebit de important în calendarul liturgic, marcând intrarea triumfală a lui Isus Hristos în Ierusalim înaintea patimilor și a Învierii sale. Această sărbătoare este întâmpinată cu bucurie și entuziasm de către credincioși, întrucât reprezintă un eveniment crucial din viața Mântuitorului și o manifestare a puterii și a măreției Sale.

Semnificația biblică a Floriilor

Evenimentul descris în Evanghelii, în care mulțimile l-au întâmpinat pe Isus în Ierusalim cu ramuri de palmier și strigăte de “Osana Fiului lui David!”, este considerat un moment semnificativ în planul mântuirii. Intrarea lui Isus pe un mânz, conform profețiilor vechi testamentare, a fost recunoscută de mulțimi ca fiind venirea regelui promis. Acest moment prevestește și simbolizează biruința lui Isus asupra morții și păcatului prin crucea și Învierea Sa.

Tradiții și obiceiuri ortodoxe de Florii

În Biserica Ortodoxă, sărbătoarea Floriilor este marcată printr-o serie de tradiții și obiceiuri specifice. Credincioșii aduc în biserică ramuri de finic și salcie pentru a fi binecuvântate în cadrul slujbei divine. Aceste ramuri sunt apoi purtate în procesiuni în jurul bisericii sau prin localitate, într-o reenactment simbolic al intrării lui IIsus în Ierusalim.

Obiceiul stâlpărilor sau al ramurilor de salcie aduse de credincioşi în fața Sfântului Altar este menționat și în primele cărți de cult din țara noastră. Asftel, Moliftelnicul de la Alba Iulia din 1689 numește Sărbătoarea Floriilor – „Dumineca florilor pe sălcii”, iar în Liturghierul Mitropolitului Dosoftei, rugăciunea de binecuvântare a ramurilor se numește „Molitvă la blagoslovitul mâțâșoarelor, la Dumineca Florilor”.

Până în zilele noastre, urmând modelul mulţimii din cetatea Ierusalimului, Biserica Ortodoxă a rânduit ca, la finalul Sfintei Liturghii din această Duminică, preotul să se binecuvânteze ramurile de salcie. Deși în Sfânta Scriptură citim că Mântuitorul a fost întâmpinat la intrarea în Ierusalim cu ramuri de finic, în funcţie şi de clima ţării în care s-a statornicit această tradiție, s-au folosit şi alte ramuri: de salcie, măslin sau chiar liliac. Tradiţia spune că poporul român a ales salcia, deoarece ea imită cel mai bine gestul de plecare smerită în faţa Mântuitorului lumii.

Având în vedere că aceste ramuri poartă binecuvântarea lui Dumnezeu în urma rugăciunii preotului, cel mai potrivit ar fi ca, după ce se usucă, ele să nu fie aruncate la gunoi, ci arse sau îngropate în pământ, pentru a se „întoarce” din nou în natură. În satul tradiţional, gospodarii păstrează salcia binecuvântată chiar și după ce se usucă, împodobind cu ea icoanele, uşile sau ferestrele caselor.

Este trist faptul că unii dintre creștini au scos acest obicei specific Floriilor din sfera tradiției populare și l-au îmbrăcat într-un „veșmânt al miraculosului”, ajungând să se bruscheze la sfârșitul Sfintei Liturghii pentru a se asigura că vor primi măcar un ram de salcie. Astfel de comportamente și credințe în felurite „puteri miraculoase” nu au nimic în comun cu spiritul creştinesc al praznicului Intrării Domnului în Ierusalim. În această zi noi nu cinstim crengile de salcie, ci Îl avem în centru pe Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, care a învins păcatul și moartea prin Învierea Sa.

Mesajul spiritual al Floriilor în ortodoxie

Sărbătoarea Floriilor aduce în prim-plan mesajul de umilință și smerenie, pe care Isus l-a exemplificat prin intrarea Sa umilă în Ierusalim, călare pe un mânz. În același timp, această sărbătoare aduce și speranța și bucuria mântuirii, reprezentate de victoria lui Isus asupra morții și a păcatului prin Înviere. Prin participarea la tradițiile și slujbele Floriilor, credincioșii sunt încurajați să mediteze asupra învățăturilor lui Hristos și să trăiască în conformitate cu ele în viața lor de zi cu zi.

Sărbătoarea Floriilor este o ocazie deosebită pentru credincioșii ortodocși de a celebra triumful și măreția lui Isus Hristos și de a reflecta asupra învățăturilor sale și a semnificației lor pentru viața lor spirituală. Prin tradițiile și simbolurile acestei sărbători, credincioșii sunt încurajați să-și întărească credința și să urmeze exemplul umilinței și iubirii lui Hristos în fiecare aspect al vieții lor