Scriitoarea italiană Lorenza Pieri, la FICT: „Romanul meu de debut a stat mult timp în sertar”

Scriitoarea italiană Lorenza Pieri, la FICT: „Romanul meu de debut a stat mult timp în sertar”

Lorenza Pieri, unul dintre invitații speciali care a participat la Festivalul Internațional de Carte Transilvania a lansat vineri romanul său de debut. Este vorba despre O insulă mai mică, traducere de Gabriela Lungu.

Lorenza Pieri este autoare, jurnalistă și traducătoare. A crescut în Toscana și a petrecut perioade lungi în Paris, Torino și Roma, unde a lucrat în domeniul editorial. A locuit timp de opt ani în Washington D.C., unde a continuat să scrie despre politică și cultură pentru diverse publicații. O insulă mai micăa câștigat numeroase premii și a fost tradus în șase limbi.

Romanul a fost lansat în cea de-a treia zi a Festivalului Internațional de Carte Transilvania, în prezența traducătoarei Gabriela Lungu și a jurnalistei Doina Gecse-Borgovan. Evenimentul a fost realizat cu sprijinul Institutului Italian din București. 

O insulă mică

Acțiunea acestui roman începe în septembrie 1976, când doi vizitatori ajung pe insula Giglio, o insulă stâncoasă de pe coasta Toscanei. Numele lor erau Franco Freda și Giovanni Ventura, iar spre deosebire de turiștii de vară care veneau în număr mare, ei nu se aflau pe insulă pentru a scăpa de căldura Florenței sau de agitația Romei. Freda și Ventura fuseseră condamnați de guvernul italian la o ședere obligatorie pe Giglio. Deși încă nu fuseseră acuzați oficial, o investigație a poliției indicase clar că ei erau, aproape sigur, neofasciștii responsabili pentru atacul cu bombă din 1969 din Piazza Fontana, care a ucis 17 persoane și a rănit aproape o sută. Totuși, pedeapsa lor era grotesc de blândă: arest la domiciliu într-o reședință de lux într-o pitorească stațiune de pe plajă.Aici începe romanul de debut al jurnalistei Lorenza Pieri, O insulă mai mică. Două surori, Caterina și Teresa, se pregătesc pentru sosirea lui Freda și Ventura. Mama lor, Elena, organizează proteste la hotelul pe care îl administrează împreună cu soțul ei, vesel dar inapt. În timp ce locuitorii pun la cale un plan de a bloca docul cu cabluri de oțel, cele două surori stau pe un balcon deasupra adunării și ascultă – Caterina cu atenție, Teresa stângaci. Teresa, care este naratoarea romanului, este separată de evenimentele care se desfășoară în jurul ei printr-un strat de neînțelegere copilărească; ajunge să creadă că un monstru cu două capete și patru brațe, numit „Fredșiventura”, va ajunge în curând la țărm.

Un fir de viață între traducătoare și scriitoare

Pentru traducerea acestui roman, traducătoarea Gabriela Lungu a fost nominalizată în cadrul premiilor „Observator Cultural” 2024. 

„De Lorenza mă leagă un fir subtil și invizibil, pentru că ea s-a născut în Lugo, un oraș aflat între Bologna și Ravenna, oraș în care eu am locuit mult timp. În urmă cu câțiva ani eram în căutarea unui scriitor pe care care să îl traduc, fiindcă mereu mi-a plăcut să propun scriitori care nu erau cunoscuți în România. O doamnă traducătoare din spaniolă, italiancă, mi-a propus-o pe Lorenza Pieri. În clipa în care am văzut că e născută la Lugo, am fost imediat cucerită de faptul că era de-acolo, fără să știu ce-a scris. Apoi am citit cartea și m-a cucerit pe deplin. Cartea Lorenzei este povestea unor femei, iar mie îmi plac poveștile în care femeile câștigă, chiar dacă trec prin multe momente potrivnice. Protagonistele sunt o soră mai mică, o soră mai mare, o mamă și o bunică, fiecare cu poveștile lor, povești excepționale, ieșite din comun, iar Lorenza a știut din aceste insule mici să facă un arhipeleag care e povestea acestei cărți. E o carte în care istoria mică (însemnând poveștile unor vieți a protagonistei și a familiei ei) se împletește cu istoria mare, și tocmai acesta este farmecul acestei cărți”, a spus traducătoarea Gabriela Lungu. 

Structura insulei, asemănătoare unei insule

„Vreau să subliniez caracterul circular al cărții. Începe cu un eveniment istoric, care s-a petrecut în realitate și se încheie cu un eveniment istoric care s-a petrecut în realitate. Ei bine, această structură, oarecum rotundă, amintește de o insulă. O insulă mică, așa cum aflăm și din titlu, care creează aceastră structură circulară, în care se desfășoară povestea familiei din carte, fiind încadrată de aceste două evenimente istorice reale. Fiecare personaj din această carte poate fi asemănat cu o insulă. Este o carte despre relații de iubire între părinți și iubiți, despre relații de iubire între frați, cu tot ce presupune asta, cu luptele dintre ei, cu rivalitățile dintre ei, cu geloziile dintre ei. Se vede că Lorenza este și jurnalistă fiindcă este foarte atentă la lucrurile pe care le povestește. Are luări de poziție, dar nu o face pe un ton didactic, superior sau autosuficient. Din contră, este foarte sinceră, caldă, naturală, în modul în care încearcă să își explice lumea”, a explicat jurnalista Doina Gecse-Borgovan. 

Romanul include multe elemente autobiografice și istorice, inspirate din viața autoarei și a familiei sale, ceea ce a necesitat documentare minuțioasă. Deși romanul conține aspecte reale, Pieri subliniază că nu obișnuiește să transforme persoane din viața reală în personaje.

„O insulă mică este romanul meu de debut, dar este un roman care a avut o perioadă de gestație foarte mare, care a rămas mult timp în sertar și pe care l-am publicat după ce l-am revizuit de două ori. A durat atât de mult să îl scriu fiindcă am folosit multe elemente autobiografice. Este vorba de povestea vieții mele, povestea bunicului. Dar a durat atât de mult și din cauza elementelor care fac parte din istorie, care au necesitat documentare. Într-adevăr, sunt elemente pe care le-am surprins și care țin de familia mea, dar, în general, scriitura mea nu este caracterizată de această abordare de a folosi persoane din viața reală și a le transforma în personaje. Am o soră mai mare, care ține mereu să spună că ea nu este personajul Caterina, sora mai mare din roman. Este un roman feminin pentru că personajele cele mai pregnante sunt femei, dar există și două personaje masculine, tatăl și iubitul protagonistei, care sunt și ele foarte bine conturate în roman”, a explicat Lorenza Pieri.