Persoanele cu dizabilități din Cluj-Napoca pot depune cereri pentru persoanele cu dizabilități.
Traficul dintre Cluj-Napoca și Florești a devenit, în ultimii ani, una dintre cele mai mari probleme de calitate a vieții din zona metropolitană. Zeci de mii de oameni pierd zilnic una sau chiar două ore blocați în mașini, pe o distanță care, în mod normal, ar putea fi parcursă rapid și eficient. În acest context, ideea realizării unei benzi dedicate bicicliștilor și transportului public pe axa Cluj–Florești nu mai este un experiment exotic, ci o necesitate care merită discutată serios.
Imaginați-vă un scenariu simplu: să poți veni din Florești până în Cluj pe bicicletă, trotinetă, scuter sau motocicletă, în siguranță, separat de traficul auto. Fără claxoane, fără stres, fără riscul permanent de accidente. Un traseu fluent, bine delimitat, care să permită deplasarea în 15–20 de minute, indiferent de ora din zi. Pentru mulți, acest scenariu pare încă utopic. În realitate, el este deja normalitate în numeroase orașe europene.
O măsură nepopulară la început, benefică pe termen lung
Este de așteptat ca o astfel de decizie să nu fie populară din prima. Mulți șoferi ar percepe reducerea benzilor auto drept o „pierdere” personală, o limitare a libertății de a folosi mașina. În lipsa unei culturi a mobilității alternative, reacția inițială ar fi una de respingere. Exact același lucru s-a întâmplat și în cazul legii antifumat în spațiile publice închise.
Când Aurelia Cristea, deputat de Cluj, a promovat legea care interzicea fumatul în localuri, reacția a fost dură. Fumătorii au protestat, patronii de restaurante se temeau că vor pierde clienți, iar o parte a societății considera măsura exagerată. Astăzi, la ani distanță, foarte puțini ar mai cere revenirea la vechiul sistem. Localurile sunt mai curate, aerul este respirabil, angajații nu mai sunt expuși pasiv fumatului, iar tinerii cresc într-un mediu mai sănătos. O decizie nepopulară a devenit, în timp, o normă acceptată și apreciată.
Educația vine după decizie, nu înainte
Aceeași logică se aplică și în cazul mobilității urbane. De multe ori se spune că „românii nu sunt educați” pentru biciclete sau transport public eficient. Dar educația nu apare spontan, ci este stimulată prin politici publice coerente. Oamenii nu vor renunța la mașină atâta timp cât nu li se oferă alternative sigure, rapide și predictibile.
Benzile dedicate pentru biciclete și autobuze nu îi „pedepsesc” pe șoferi, ci creează opțiuni reale. Cei care pot ajunge mai repede și mai comod cu bicicleta, scuterul sau autobuzul vor face această alegere. Rezultatul este un trafic mai aerisit inclusiv pentru cei care chiar au nevoie să folosească mașina.
Ce au în comun Clujul și orașele „civilizate”
În marile orașe europene, astfel de măsuri au fost implementate tocmai pentru a reda orașul oamenilor, nu mașinilor. Pistele de biciclete și benzile dedicate transportului public au dus la:
- reducerea timpilor de deplasare;
- scăderea poluării și a zgomotului;
- mai puține accidente rutiere;
- un stil de viață mai activ și mai sănătos;
- un spațiu urban mai prietenos și mai atractiv.
Clujul nu este diferit. Are densitate, are un flux mare de navetiști, are o axă clară de intrare din Florești. Diferența o face curajul deciziei politice.
O paralelă necesară
Așa cum interzicerea fumatului în localuri a protejat sănătatea publică, chiar împotriva voinței inițiale a unei părți din populație, la fel și „hașurarea” Clujului cu piste de biciclete și benzi dedicate pentru autobuze ar proteja timpul, sănătatea și nervii locuitorilor. Disconfortul inițial ar fi real, dar temporar. Beneficiile, în schimb, ar fi durabile.
Istoria recentă ne arată că deciziile bune nu sunt întotdeauna populare la început. Dar, odată aplicate consecvent și explicate corect, ele schimbă comportamente, mentalități și, în final, orașe întregi. Cluj-Napoca are toate datele pentru a face acest pas. Rămâne doar să existe voința de a-l face.
FOTO stanga: AC BIKE Cluj.
