Clujul universitar, în fața unei limite: ce arată cifrele despre locurile în cămine

Locurile în căminele universităților publice din Cluj-Napoca acoperă, ca număr, aproximativ 22% din totalul studenților cu frecvență care învață în oraș. O centralizare prezentată de cercetători clujeni pune în aceeași imagine dimensiunea centrului universitar și limitele ofertei de cazare: 69.829 de studenți și 15.351 de locuri în cămine, în anul universitar 2026-2027.

Cifrele sunt cuprinse într-un comunicat publicat pe 23 octombrie de Căși Sociale ACUM! și Viziunea Socialistă, pe baza informațiilor transmise de Enikő Vincze, Anca Șerban, Valentin Rațiu și George Iulian Zamfir. Potrivit documentului, datele au fost comunicate de cele șase universități publice din Cluj-Napoca, în urma unei solicitări făcute de Activ Research la 7 octombrie.

Ce cuprinde, de fapt, comparația

Totalul de 69.829 se referă la studenții înmatriculați la forma de învățământ cu frecvență care studiază în Cluj-Napoca. Nu sunt incluse extensiile universitare din alte orașe. Comparația privește cele șase universități publice și capacitatea de cazare raportată pentru acestea, nu întreaga ofertă de locuire studențească, publică și privată, a orașului.

Raportul dintre cele două totaluri este de aproximativ 22 de locuri în cămine la fiecare 100 de studenți. Diferența aritmetică ajunge la 54.478, dar această cifră nu reprezintă numărul cererilor de cazare respinse. Centralizarea nu arată câți studenți au solicitat efectiv un loc, câți locuiesc deja în Cluj sau câți au alte soluții de cazare.

Un decalaj care duce discuția dincolo de campus

Autorii comunicatului consideră că oferta insuficientă de cămine este una dintre cauzele structurale care întrețin presiunea asupra pieței chiriilor. Studenții care caută cazare în sectorul privat ajung să concureze pentru apartamente cu angajații, familiile tinere și persoanele care se mută în oraș pentru muncă, arată cercetătorii.

Datele nu permit însă transformarea întregii diferențe dintre studenți și locuri în cămine într-un număr de chiriași. Ele descriu dimensiunea capacității universitare de cazare în raport cu populația studențească inclusă în analiză, nu traseul locativ al fiecărui student.

În această interpretare, problema nu se reduce la repartizarea de la începutul anului universitar. Cercetătorii leagă accesul studenților la cazare de discuția mai largă despre oferta de locuințe publice și despre opțiunile celor care nu dețin o locuință în Cluj-Napoca.

Temele au fost discutate și în webinarul din 20 octombrie, organizat de cele două grupuri sub titlul „Din România în Spania și înapoi: criza locuirii ne scoate în stradă! Ce e de făcut?”. Pentru Cluj, centralizarea readuce în atenție o întrebare concretă: cât de mult poate crește oferta de cazare universitară pentru a ține pasul cu numărul studenților care învață în oraș?

Surse

Comunicat Căși Sociale ACUM! și Viziunea Socialistă, 23 octombrie 2026, pe baza informațiilor transmise de Enikő Vincze, Anca Șerban, Valentin Rațiu și George Iulian Zamfir.

Foto de arhivă, cu rol ilustrativ: clădirea centrală a Universității Babeș-Bolyai, 2011. Autor: Wikizoli / Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0 RO. Imaginea nu reprezintă un cămin studențesc.