Persoanele cu dizabilități din Cluj-Napoca pot depune cereri pentru persoanele cu dizabilități.
În urmă cu 33 de ani, pe 20 mai 1990, românii erau chemați la urne pentru a vota în primele alegeri libere organizate după jumătate de secol.
Mai jos, câteva idei despre aceste alegeri, preluate din cartea 𝘋𝘦𝘴𝘵𝘪𝘯𝘢𝘵̦𝘪𝘢 𝘊𝘰𝘵𝘳𝘰𝘤𝘦𝘯𝘪, publicată de clujeanul Marius Muresan la Casa Cărţii de Ştiinţă în anul 2019.
“Primele luni ale anului 1990 au fost marcate de ample tensiuni socio-politice, caracterizate prin mitingurile partidelor de opoziție îndreptate împotriva Frontului Salvării Naționale, tensiunile interetnice de la Târgu Mureș, mineriadele, elaborarea unor documente programatice, precum Proclamația de la Timișoara, alături de provocările la care au fost supuse autoritățile în adaptarea la economia de piață și construcția instituțională pe baza preceptelor unei democrații pluraliste funcționale. Primele alegeri fost organizate în baza Legii electorale din 14 martie 1990, care a îndeplinit și rolul de mini-constituție. Spre deosebire de alte legi electorale din Europa Centrală și de Est, nu exista un prag electoral pentru obținerea mandatelor în Parlament. Cursa prezidențială era singura care stabilea un prag minim de 50% din voturi, în caz contrar, fiind organizat un al doilea tur. A fost stabilită o perioadă de campanie de 60 de zile, iar pentru înregistrarea unei candidaturi la Președinție, numărul minim de semnături era de 100.000.
În urma procesului de strângere a semnăturilor necesare, în cursa pentru funcția de Președinte al României s-au înscris trei candidați: Ion Iliescu din partea FSN, Radu Câmpeanu din partea Partidului Național Liberal (PNL) și Ion Rațiu, reprezentantul Partidului Național Țărănesc Creștin și Democrat (PNȚCD). Încă de la început, Ion Iliescu a beneficiat de un avantaj moral în raport cu ceilalți doi candidați, întrucât era perceput de opinia publică drept un exponent al schimbării regimului, devenind imaginea transferului de putere către populație din 1989, în timp ce Ion Rațiu a plecat din țară în anii ’40, iar Radu Câmpeanu în anii ’70, după o lungă perioadă în care a fost deținut politic (1947-1956).
În cadrul aparițiilor publice prilejuite de mitingurile electorale sau emisiunile televizate, Ion Iliescu a accentuat nevoia unei rupturi cu regimul comunist, propunând o transformare etapizată a economiei, cu scopul de a nu produce dezechilibre sociale. Discursurile sale relevă o serie de teme predilecte, reluate de-a lungul celor două luni de campanie: denunțarea comunismului ca sistem politic, fără referire la cei care au fost membri ai acestuia înainte de 1989, transfer moderat înspre economia de piață, accentul pus asupra problemelor sociale și a măsurilor care trebuiau luate pentru rezolvarea acestora. De-a lungul celor două luni de campanie, liderul FSN a exploatat la maximum atât popularitatea sa obținută în timpul Revoluției, cât și sprijinul primit de la o parte a mass-media. Îndeosebi Televiziunea Română sau ziarele Adevărul și Azi au adoptat o politică editorială favorabilă, proiectând un tip de candidat necesar pentru asigurarea tranziției țării. De pildă, cu ocazia primului discurs susținut la TVR în calitate de candidat, a numit câteva idei, preluate și perpetuate de instituțiile media amintite anterior. Redacțiile ziarelor Adevărul sau Azi au întreținut o formă de misticism în jurul în jurul ideii că FSN a fost o emanație spontană a Revoluției. Baza acestei interpretări a fost identificată de Alina Mungiu chiar în luna ianuarie a anului 1990, când redacția fostului ziar Scânteia, adică Adevărul, a adoptat statutul FSN, pornind de la rațiunea că această construcție politică era considerată sinonimă cu transformările resimțite de întreaga populație, că „platforma FSN este scrisă cu sângele Revoluției”, iar cei împotriva cărora s-a tras pe străzile marilor orașe erau tot aderenți la ideile Frontului . Ziarul Azi, oficios al FSN, a adoptat un punct de vedere similar, numind FSN drept o formațiune politică „născută odată cu Revoluția din 1989” . Cele două sloganuri electorale utilizate de Ion Iliescu au fost „Avem încredere în el” și „Un președinte pentru liniștea noastră” . Dacă primul evidențiază ideea susținerii colective asupra candidaturii simbolului politic al Revoluției din 1989 și legitimează participarea sa în cursa electorală, al doilea rezumă proiectul socio-economic al candidatului, de transformare în etape a societății.
Candidatura lui Ion Rațiu s-a dorit a fi fidelă atașamentului față de patru tipuri de valori: libertate, prosperitatea țării, sentimentul de demnitate și reconcilierea națională. Imaginea pe care o afișa Ion Rațiu îl făcea să se detașeze de aspectul funcționăresc al politicienilor români, îmbrăcat fiind la costum și cu papion. Sloganul „Omul în care puteți avea încredere!” a fost ales în urma unor dezbateri cu echipa de campanie. Cu ocazia vizitelor organizate în țară, a fost întâmpinat chiar cu agresivitate, în presa apropiată puterii fiind perpetuată neîncrederea față de trecutul și activitatea din exil, față de bunele intenții pe care le avea, față de inițiativa înființării unei televiziuni private, dar și din cauza anilor petrecuți departe de realitățile comunismului din România. Unul dintre atuurile pe care a mizat a fost relația sa cu oameni politici din Occident, precum Margaret Thatcher, Jimmy Carter sau George Bush. Acestui tip de campanie, FSN i-a răspuns prin utilizarea structurii „nu ne vindem țara” , care s-a concretizat în scandări, cu ocazia mitingurilor de susținere a lui Ion Iliescu, în atacurile din presa apropiată puterii, dar și în trimiterile la Casa Regală, proiectată ca un pericol pentru modernizarea țării.
Radu Câmpeanu a susținut programul politic al propriului partid, care miza pe atașamentul față de ideile liberalismului, concretizate în pluralism politic și dreptul neîngrădit la asociere, proprietatea privată și libera concurență, libertatea de conștiință, fie că ideile țin de sfera filosofică, religioasă sau estetică . Programul liberal se afirmă, deși nu declarat, ca o cale de mijloc între protecționismul fesenist și progresismul național-țărănist.
Singura confruntare directă între cei trei candidați a reprezentat și o premieră a politicii românești, prima dezbatere televizată organizată între candidații la funcția de președinte al României. Aceasta a fost difuzată de TVR în data de 17 mai 1990, fiind moderată de Răzvan Teodorescu, președintele Radioteleviziunii, Emanuel Valeriu, directorul general al Televiziunii, și Victor Ionescu, șeful Departamentului informații al TVR.
Observatorii străini care au luat parte la alegerile din 1990 au identificat o serie de probleme în organizarea scrutinului: accesul egal la media, controlul guvernului asupra presei și sistemului de distribuție al ziarelor, asupra producției de hârtie, uzul de violență, intimidări și hărțuiri etc.
În linii mari, principalele teme ale campaniei electorale au fost în acord cu debutul perioadei de tranziție spre democrație și economia de piață. Victoria lui Ion Iliescu, s-a datorat modului în care noua putere a speculat și a gestionat angoasele populației, determinate de nemulțumirea generală față de regimul comunist și de contextul perioadei de început a tranziției, adică teama influenței străine și dependența de ajutoarele guvernamentale. Un rol la fel de important a fost jucat de campania de delegitimare a mișcărilor contestatare, întrucât protestele au fost catalogate ca evenimente menite să perturbe liniștea socială, iar liderii partidelor istorice au fost acuzați de intenția reîntoarcerii țării în trecut și răzbunării față de cei care au avut orice legătură cu partidul comunist.”
Rezultatul alegerilor:
Ion Iliescu (Frontul Salvării Naționale) – 85,07%
Radu Câmpeanu (Partidul Național Liberal) – 10,64%
Ion Rațiu (Partidul Național Țărănesc Creștin și Democrat) – 4,29%
Sursa: Marius Muresan
Cartea “Destinatia Cotroceni” se poate cumpara de AICI